<<Ca si alte popoare orientale, dacii măsurau timpul nu după Soare, ci după Lună si după cerul instelat. Prin observatii multiseculare, ei au descoperit Polul Nord Ceresc si au constatatcă el face o precesiune milenară in jurul constelatiei Dragonului, iar această constelatie, larandul ei, face o rotatie in 24 de ore in jurul Polul Nord Ceresc. Dacă tragem o linie imaginarăde la steaua Lambda (din coada Dragonului) la steaua Epsilon (de la piciorul lui), obtinem caun ac de ceasornic, care ne arată cu exactitate minutul, ora, ziua, anul(descoperirea ii apartinelui Andrei Vartic). Măreata constructie a dacilor a insemnat construirea unui Dragon pămantesc. Mai intai, chiar configuratia hotarelor nordice ale Daciei repetau curburaconstelatiei lor indrăgite. Apoi, ei au inălat, pe pămantul lor, câte un sanctuar pentru fiecareț stea din Dragon i din constelaiile învecinate lui. Astfel, harta construciilor dacice este de fapt si harta Dragonului si a Polului Nord ceresc
Fiecare sanctuar era ridicat în cinstea unui eveniment. După linia Lambda-Epsilon a Dragonului (căreia pe pămantul Daciei îi corespunde linia sanctuarelor Omu-Boilita-Cugir-Pecica), calculând regresiv, putem afla în ce an a fost construită fiecare din ele i ceș eveniment a avut loc în acel an. Aa se face că întregul sistem de ziduri dacice este ca o carte,ș ca un letopise. În centrul acestui sistem se aflățsanctuarul rotund de la Sarmisegetusa - Regia,în mijlocul căruia se află un soare făcut din 16 bucăi din andezit (câte stele are Dragonul), peț cea de-a 15-a fiind încrustată o săgeată care indică Polul Nord Ceresc i Muntele Sfant alș Daciei (Kogaionon). Semne de acest fel pot fi găsite în mai multe locuri ale Daciei, eleindicând, în mod cifrat, calea de orientare în ansamblul arhitectural al ării. Era o topografieț cosmogonică unicală în toată lumea, bazată pe cunostinte astronomice, matematice,geometrice, fizice, filozofice, tehnologice prin care strămosii nostri au întrecut cu mult timpullor.15Între renumitele locuri de cult amintim renumitele gropi de cult, prezente pe toată durataistoriei geto-dacilor. Acestea au fost descoperite, aproape fără excepie, în toate aezărileț ș situate în diverse forme de relief.Ele sunt de dimensiuni i forme diferite, cele mai numeroaseș fiind cilindrice. Au aspect fie de pară fie de pâlnie i în general diametrul în jur de 1 m iar ș adâncimea în jur de 1,20-1,50 m.Existau i gropi mai mari cu diametrul de 2,10-2,50 m.ș Aspectul lor dovedete că erau lucrate cu multă grijă, având fundul i pereii ari iar ș ș ț ș coninutul lor era reprezentat prin multă cenuă, oase de animale, fragmente ceramice i alteț ș ș obiecte, ceea ce dovedete caracterul lor ritual.șScopul acestor gropi rituale este, probabil , de a spori recoltele ori de a mulumi zeilor ț pentru cele obinute.Nu era exclus ca unele ritualuri să fi fost adresate unor protectori aiț familiei sau comunităii.ț16Date certe despre gropi mai avem i în modul in care geto-dacii pastrau boabele unor ș plante, ale cerealelor indeosebi, cele mai cultivate dintre plantele pentru hrana in lumea geto-dacica. Aceste cereale constituiau chiar produse strategice, ca sa folosim un termen maimodern. Asa se explica faptul ca in zona Sarmzegetusei s-au descoperit cantitatiimpresionante uneori, depozitate in mari hambare speciale, in gropi (in interiorul sauexteriorul locuintei) sau in chiupuri (oale de lut foarte mari).17În a doua parte a La Tene-ului, câinele devine un animal de importană cultică, găsindu-seț exemplare de diverse marimi îngropate întregi în aceste gropi rituale. Acest lucru demonstrează importanţa, nu numai economică, ci şi cultural –religioasă a cainelui in cadrulcivilizaţiei geto-dace i caracterul cultic i de mormânt al gropilor sacre. Aşa de exemplu laș ș Şura Mică, o groapă continea un schelet de caine şi o a doua doar capul unui asemeneaanimal. La Poiana – Dulceşti (jud. Neamţ) s-au descoperit nouă gropi ce conţineau schelete decaini, omogene ca dimensiuni şi foarte asemănătoare cu cele ale ciobăneştilor actuali. Gropilede formă cilindrică, adanci, au fost purificate prin foc şi dispuse in zona cea mai intens locuităa aşezării, ceea ce subliniază caracterul cultual-magic. Gropi de cult in care au fostdescoperite schelete de caini identice, se cunosc şi din aşezarea de la Ostrovu Corbului, cedatează din secolele II-III.18Gropile rituale de cult sunt prezente i la celi, în religia lor.Celii depuneau în gropiș ț ț săpate în pământ diverse ofrande coninute în vase i diverse obiecte din aur i argint.Acesteț ș ș gropi rituale asigurau comunicarea cu zeităile lumii subterane.ț19Încă din epoca bronzului se foloseau ca locuri de cult altarele de piatră i de lut.șVetrele cultuale patrulatere,rotunde sau ovale amplasate înăuntrul unor edificii saulocuine sau în aer liber sunt bine cunoscute în cadrul aezărilor dacice. Acestea au fostț ș construite pe o platformă de pietre i altele au la margine un gărdule făcut din bolovani deș ț râu.Au suprafaa bine netezită cu lut în mai multe straturi i prezintă cruste repetate datorateț ș arderilor.Asemenea vetre rituale găsim la Graditea Muncelului în număr de două.Una dintreș aceste vetre avea suprafaa împodobită cu două cercuri concentrice i în jurul ei s-a găsit vasulț ș cu inscripia celebrăț“Decebalus per Scorilo”.i vasul i vatra au avut rol cultic.Ș ș20 Altarele ce însoeau locuinele aveau ca scop aducerea de jertfe zeilor protectori casei iț ț ș familiei iar pe altarele-vetre din pieele publice se oficiau ritualuri consacrate diferitelor ț divinităi.țLa Grăditea Muncelului s-a găsit un altar unic în întreg spaiul geto-dac.Pentruș ț construcia lui a fost săpată o groapă al cărui fund a fost umplut cu lut bine bătătorit din douăț rânduri de blocuri de calcar.În centrul edificiului este plasat un pătrat construit din patru blocuri masive de calcar, pe care se sprijinea nucleul central, rotund, al pavajului i marileș dale care-l alcătuiesc, măsurând 2,80 m lungime.Altarul era prevăzut i cu un jgheab, iar la mijlocul acestuia a fost descoperit un bloc deș calcar săpat în formă de lighean cu un orificiu îndreptat spre canal.Pe marele disc de andeziterau executate sacrificiile unor animale, al căror sânge se scurgea prin ligheanul amintit în jgheab însă este la fel de posibil să fi fost vorba de diverse ritualuri care comportau utilizarea apei.Mai există de asemenea i vase-altare portative încă din epoca mijlocie a bronzului ,ș constând din discuri mari de lut ars, uneori cu suprafaa ornamentată , pe care se aduceauț diverse jertfe în cinstea unor divinităi.ț21După transformarea Daciei în provincie romană au avut loc nenumărate schimbări atâtîn plan politic cât i în cel spiritual. Împăratul Traian însui a dispus să fie distruse cetăile iș ș ț ș sanctuarele geto-dace.Motivaia distrugerii sanctuarelor era una politică datorită faptului căț sanctuarele geto-dacice, religia geto-dacă în general, zamolxiană ca i caracteristicăș principală, reprezentau fundamentul unităii morale i politice a acestui popor.Datorităț ș sloganului imperial Divide et impera22distrugerea sanctuarelor religioase era inevitabilă,astăzi rămânându-ne puine dovezi arheologice despre strămoii notri,“cei care erau asemenea lupului”.>>
Dacia era în antichitate ara locuită de geto-daci, care erau împărţiţi într-un număr maiț mare de triburi şi ocupau un teritoriu cuprins între: râulTisa(vest), râulNistruşiMarea Neagră(est),Dunăre(sud) şiCarpaţii Păduroşi(nord). În anumite părţi chiar depăşeau aceste hotare: spre est peste Nistru până spreBug, iar spre vest, până la Dunărea panonică. Regatul dacic a ajuns la cea mai mare întindere a sa în timpul regeluiBurebista, avândca hotare: ţărmul Mării Negre şi Bugul - spre est, Cadrilaterul boem, Dunărea panonică şiMorava - spre vest, Carpaţii Păduroşi - spre nord, iar Muntele Haemus (lanţul Balcanilor) -spre sud. Capitala regatului era oraşulArgedava.1Religia geto-dacilor, ca a tuturor popoarelor din antichitate, constituie unul dintre subiectele cele mai pasionante, atât prin fascinatia subiectului în sine, cât mai ales prin aura creată în jurul lui de către o literatură de tot felul.Izvoarele scrise despre istoria religioasă a geto-dacilor sunt foarte sărace deoarecemulte dintre lucrările care tratau acest subiect , fundamental pentru un popor, s-au pierdut intimp.S-au păstrat până astăzi informaii însă puine i lacunare de la istorici, geografi si filosofi precum: Herodot din Halicarnas, părintele istoriei, Hellanicos din Mitilene în cartea sa„Obiceiuri barbare”, Platon, Strabon , Iordanes precum si la alti autori: Ovidiu, Lucian de Samosata, Clement Alexandrinul si altii.Ca orice religie, si religia geto-daca s-a exprimat printr-o arhitectură religioasă despre care se vorbete putin în relatările izvoarelor însă despre care avem dovezi arheologiceș incontestabile, care pun în lumină specificul cultului strămoilor notri.Arhitectura sacră a geto-dacilor a dezvăluit preocuparea atentă a acestora pentru cunostinele astronomice si astrologice.3Despre locurile de cult ale geto-dacilor nu se tia decât că marele preot al geto-dacilor,devenitș apoi zeu îi avea resedinta într-o peteră pe vârful muntelui Kogaionon însă nu s-au găsit până acum urme de cult în peterile cercetate.Sanctuarul cel mai vechi din Europa este sanctuarul patrulater de la Para, judeul Timiș format din două încăperi.Într-una din aceste încăperi s-a descoperit un altar monumental construit din lut ars, de formă paralelipipedică, dedicat cuplului divin, după cum o aratăstatuia dublă atasată lui. A doua încăpere avea amenajate vetre speciale pentru jertfe, unde s-șau gasit vase si oase calcinate. Acest sanctuar datează din anii 3000-2850 î.Hr.La Căscioarele s-a descoperit un loca triunghiular, iar la Sălacea în judeul Bihor s-a descoperit în anul 1968 un templu megaron, adică un templu de formă rectangulară, cuvestibul deschis. La Săratele Monteoru s-au descoperit alte sanctuare, cu o construcie diferităț de cea a locuinelor din epoca bronzului.Cele mai impresionante sanctuare s-au descoperit în incinta sacră de la Grăditea deș Munte i în apropiere având formă de patrulater. Aceste sanctuare erau prevăzute cu coloaneș pentru susinerea acoperiului în două ape. Sanctuarul al 5-lea sau sanctuarul mare de pe terasa a 10 – a, după împarirea specialitilor, este considerat a fi șcel mai monumental dinîntreaga incintă a Sarmisegetuzei.Pe suprafaa acestui sanctuar au fost descoperite 33 de discuri de andezit a căror suprafee neted construite denotă o tehnică de construcie avansată.7Au existat si sanctuare, în lumea geto-dacă, de formă circulară. Cele în formă circularăș constau din stâlpi aezai în cerc si grupari în chip semnificativ.8Acestea formează un mare complex în muntii Sebeului, dar n-au lipsit nici din alte tinuturi ale Daciei. La Grădistea de Munte s-au descoprit două sanctuare , unul complex si altul simplu.9Amintim aici marelesanctuar rotund de la Sarmizegetusa, cu diametrul de 29,40 m şi prevăzut cu două cercuri de blocuri de andezit şi un cerc de stalpi (coloane) groşi, de lemn. In interior se afla o incăpere absidală.10Sanctuarele circulare sunt interpretate ca temple calendar ale dacilor, în a căror construcie s-au sintetizat cunostinte matematice si astronomice, dar mai cu seamă religioase.>>
Sursa:
http://www.scribd.com/doc/39325408/Lacasurile-de-Cult-La-Geto-Daci
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu