In momentul in care doi oameni au decis ca relatia lor trebuie sa ia sfarsit, aceasta e o chestiune care ii priveste doar pe ei si poate fi facuta in armonie si intelegere, fara a-i afecta pe cei din jur.
Dintre toate formele de încheiere a unei relaţii, cea mai complicată
pare să fie divorţul, dar chiar şi aici pot exista moduri civilizate şi
armonioase de a finaliza demersurile.
Am simţit să abordez
subiectul copiilor implicaţi într-un divorţ deoarece, după ce am acordat
consiliere mamei pe perioada divorţului ei (aveam 14 ani) şi pe perioada
divorţului meu (14 ani mai târziu), precum şi după multe şedinţe de terapie cu
persoane aflate în situaţii similare, simt că sunt câteva lucruri de spus pe
subiectul ăsta.
Copiii sunt cea mai
sensibilă parte a ecuaţiei unui divorţ.Ei sunt atât de conectaţi cu părinţii
lor şi atât de deschişi către aceştia (mai ales noile generaţii, extra-senzitivii),
încât războiul interior al celor doi părinţi se reflectă asupra lor direct.De aceea
este nevoie de multa diplomatie si tact in gestionarea relatiei cu cei mici pe
perioada divortului.
Iata cateva puncte la
care e bine sa te gandesti daca esti intr+o astfel de situatie:
1.
Fie ca esti mama sau tatal copilului ,
aminteste-ti ca cealalta jumatate a cuplului care tocmai se inchenie face parte
din fiinta lui la fel de mult ca si tine. Ati contribuit impreuna la crearea
acestei vieti, prin urmare si celalalt are merite si locul lui in inima
copilului. Orice afirmatie negativa la adresa mamei/tatalui sau ii afecteaza
prifund perceptia si il poate marca pe mai tarziu. Pentru el, partenerul/a tau/ta
este la fel de valoros ca si tine si este bine sa ramana asa. Aminteste-ti asta
de cate ori te infurii si ai vrea sa-i povestesti celui mic despre ce a facut
mama/tatal lui.
