Îngerii lui Paul - Poveste pentru copii

Paul  era un copil cuminte și foarte drăgălaș. Pentru că își asculta părinții, iar la școală era cel mai atent și mai liniștit dintre copiii clasei, primind mereu laudele profesorilor, părinții erau tare mândri și fericiți de câte ori aveau ocazia să-i facă o surpriză frumoasă.

De aceea, la aniversarea celor opt anișori, a fost pentru ei o mare bucurie să ii poată îndeplini o dorință la care Paul visa de câteva luni: baiețelul își dorise tare mult un canar. Pentru că era un copil tare delicat, le-a povestit pariților despre dorința sa, apoi, reamintindu-le parcă,  desena cu acuarele, în toate culorile imaginabile, tot felul de canari în cele mai feerice priveliști la care se putea gândi. Desenele erau arătate cu bucurie pariților iar aceștia își surâdeau complice unul altuia în așteptarea zilei de naștere a băiatului.

Și iată că aniversarea a sosit, iar în toiul petrecerii pline de bunătăți și de jocuri distractive la care copiii se bucurau alături de Paul, părinții au apărut surâzători, ținând în braâțe o cutie din care se auzeau zbateri ușoare. Băiatul s-a apropiat surprins și, fremătând de nerăbdare, a deschis cutia oferită cu dragoste de parinți, tresărind la vederea cadoului mult-dorit: în cutie îl aștepta o colivie multicoloră cu un cănăruț  jucăuș și plin de drăgălășenie. Acesta țopăia speriat pe leagănele din colivie și îl privea pe Paul cu ochii curioși și înspăimântați care începură să se linisteașcă, simțind parcă fericirea și dragostea copilului.Baiețelul femăta de fericire și își îmbrățișa părinții cu atâta ardoare, încât aceștia se topeau de bucuria lui.

Astfel a început o prietenie minunată între băiat si micuțul canar, care se înțelegeau fără cuvinte și parcă își ghiceau dorințele, fiind camarazi de joacă și în cântece.Când Paul se întorcea de la școala oboist, canarul îl aștepta vesel și începea trilurile parcă pentru a-l înviora. Înveselit, băiatul cînta cîntece pline de bucurie alături de el și toată casa răsuna de trilurile lor vesele. Dacă băiațelul se plictisea de jucării sau teme, micuțul partener de joacă, parcă simțind asta, își începea jocurile pline de energie pe balansoarele coliviei, uimindu-l de fiecare dată pe Paul cu rapiditatea  și  agerimea mișcărilor sale jucaușe, însoțite de triluri vesele.

Și astfel, micuțul suflet umplea zilele de bucurie, iar baiatul în fiecare seară îi mulțumea lui Dumnezeu pentru darul de fericire pe care micul canar îl aducea în viața lui.

Zilele s-au scurs line și afecțiunea dintre băiat și micul muzicant  a crescut, încat aceștia erau aproape nedespărțiți după orele de școala. Dar într-o zi, revenind de la ore, Paul își găsi canarul abătut și, în ciuda încercărilor sale de a-l înveseli și a-l îndemna la joacă, micuța pasăre stătea zgribulită, cu ciocul în pene, într-un colț al coliviei. Până seara târziu nu a răspuns chemărilor băiatului și nici nu a mâncat, încât părinții s-au îngrijorat, înțelegând că se îmbolnăvise.

Zadarnic au mers la medici în zilele următoare, zadarnic au respectat cu strictețe sfaturile acestora și i-au dat medicamentele prescrise: micuțul suflet devenea din ce în ce mai stins, mai nemișcat, iar Paul se întrista nespus văzându-și prietenul că suferă fără leac. Cuprins de disperare, băiețelul se ruga în fiecare seară la Dumnezeu să îl ajute pe prietenul său, dar pasărea nu dădea semne de însănătoșire.

După trei zile de încercări zadarnice de a-l înviora, starea cănăruțului era foarte tristă: cu penele căzând, zăcea mai mult mort decât viu într-un colț al coliviei fără să se fi atins de mâncare sau apă. Micuțul Paul, cu sufletul tremurând de îngrijorare, îi ținea companie, alintându-l cu vorbe calde, în speranța că acestea îi vor aduce înapoi vitalitatea și pofta de viață. Văzând că mica pasăre picotește respirând din ce în ce mai  încet, băiatul se sperie și își rugă fierbinte îngerașii și pe Doamne-Doamne să îl îndrume să își poată ajuta prietenul suferind.

Rugându-se, și-a amintit de bucuria mamei sale atunci când îi mângâia fruntea în timp ce o durea capul. Mama sa obișnuia să îi spună, zâmbind: Puiule, mânuțele tale îmi iau durerea ca prin farmec!

 Plin de încredere și de dragoste pentru prietenul suferind, a deschis colivia și a mângâiat micuțul canar. Cu sufletul plin, vedea cum  parcă mâinile sale alină și înzdrăvenesc sufletul păsării, picurând lumină în micuțul trup. Simțea cum îngerii îl susțin și îl ajută, întărindu-i credința că acesta se va vindeca. A stat astfel lângă colivie, învăluind cu dragoste micul prieten, până ce l-a prins somnul și s-a cufundat într-un vis feeric, în care se făcea că doi îngeri frumoși și luminoși îi legănau micul canar, învăluindu-l într-o lumină aurie, vindecătoare. Părul lor blond se revărsa luminos peste trupușorul micuței păsări, iar corpurile lor erau formate din lumină pură, doar aripile mari aveau o formă clară. Prezența lor transmitea dragoste și fericire nesfârșită, iar Paul simțea cum sufletul micului prieten tresaltă de bucurie și sănătate sub mângâierile lor.

Dimineața se trezi pe patul său, unde fusese dus de părinți, și deodată inima îi tresăltă de bucurie: din colivie se auzeau senin trilurile fericite ale canarului ce se zbenguia pe balansoare, parcă nici nu ar fi fost vreodată bolnav. Fremătând de bucurie, băiețelul mulțumi din tot sufletul prietenilor săi de lumină, convins fiind că îngerașii îl ajutaseră și îl învățaseră să își vindece camaradul de joacă.  

Mai multe informatii despre vindecare alternativa stil de viata sanatos gasesti si in cartea PASI PENTRU O VIATA SEUCATOARE

Comanda cartea aici

Daca ti-a placut articolul, sustine informatia de calitate:
 Multumim!

Cu drag,

Cristiana Dragomir 

Terapeut holistic & Coach

(Light Healing, ThetaHealing, Angel Healing)

Tel: 0746 165 813
E-mail: cristiana.dragomir999@gmail.com
Youtube:CRISTIANA DRAGOMIR