" In prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, umbra vârfului piramidal Toaca, combinată cu umbra vârfului Piatra Ciobanului, formează, timp de peste 80 de minute, o hologramă naturală, cu aspect de piramidă perfectă. Prin unicitate și măreție, fenomenul constituie, fără îndoială, din cele mai vechi timpuri, o autentică hierofanie și, după opinia noastră, constituie principalul motiv pentru desfășurarea, în timpul apariției sale, în prima decadă a lunii august, a Sărbătorii Muntelui, o sărbătoare uraniană, cu o vechime posibilă mai mare de 5.000 de ani (peste care s-a suprapus o sărbătoare creștină).
Doar doi munți din România au sărbătoarea lor, Ceahlău și Găina. Ziua Muntelui, organizată în fiecare an pe 6 august în Ceahlău, are o semnificație ce se pierde în negura timpurilor și a ajuns fie confundată cu “Schimbarea la față”, sărbătorită de ortodocși la aceeași dată. Oamenii pleacă de cu noapte, pentru a ajunge în vârf dimineața, când răsare soarele.
Înainte de apariția piramidei hologramă, un alt fenomen optic se produce în Ceahlău, poate chiar mai important decît ea. Este de mai scurtă durată și constă în apariția spre vest, pentru cîteva minute, a mirificei Căi a Cerului. Datorită jocului de lumini și umbre din primele minute ale răsăritului, umbra vârfului se proiectează pe cer, pierzându-se în adîncimile acestuia, astfel încât pare că între cer și pământ s-a deschis un imens și nesfîrșit drum întunecat, mărginit în stânga de un parapet luminos. Este sigur că această sublimă cale celestă a fost observată de oamenii muntelui, în special de sacerdoți, din cele mai vechi timpuri.
Nu întâmplător, Dimitrie Cantemir, celebrul domnitor-cărturar, un inițiat, amintește în lucrarea “Descrierea Moldovei” despre Calea sacră, care urma drumul Bâcului, pînă la Chișințu și de acolo mai departe, spre est. Drumul, interesant, este marcat de megaliți și chiar de mici piramide orientate pe aceeași direcție.
În aceeași idee a unui mesaj inițiatic, putem aminti și faptul că în anul 1791 era publicată o stemă a Daciei, Calea Cerului corespunzând întru totul, “piramidei” foarte ascuțite de aici.
După opinia noastră, prin unicitatea și măreția lor, cele două fenomene succesive, Calea Cerului și Umbra Piramidă au constituit hierofanii (termen prin care se înțelege că ceva sacru ni se arată, mister) de prim ordin, din cele mai vechi timpuri și pot justifica nu numai Sărbătoarea Muntelui și caracterul de Munte Sfânt al Ceahlăului, dar și Calea Sacră ce pornea de la poalele estice ale muntelui.
* “Am motive să cred că Ceahlăul este unul dintre munții sfinți ai dacilor. Strămoșii dacilor și chiar dacii înșiși practicau, cum o arată numeroase dovezi arheologice, o religie în care Soarele ocupa un loc central. Această credință ne-ar putea fi transmisă pînă astăzi, prin cuvântul “rază”: RA – numele zeului (identic la egipteni) și ZA – zeu. Apoi, între credința dacilor în viața de apoi, prezentată de Herodot și cea a egiptenilor antici, prezentată de Diodor, nu există practic nici o deosebire”, explică Ioan Șicleanu.
* Recent, J. Deruelle (1997) a emis ipoteza plecării din spațiul carpato-balcanic, în timpul neoliticului, a unor grupe de populații de agricultori, împreună cu sacerdoții lor și instalarea acestora în zone similare câmpiei dunărene, cum sunt câmpiile Nilului, Tigrului și Eufratului.
Tot așa, W. Rayan și W. Pitman (1997) găsesc catastrofa geologică care a determinat prăbușirea Bosforului, permițând invazia apelor Mediteranei peste cele ale Lacului Euxinic, cu potopul biblic și susțin că toate popoarele existente la anul 5.200 î.H. au migrat din jurul lacului, în alte direcții și au generat, mai târziu, numeroase popoare sau grupe de popoare, printre care pe așa-zișii indo-europeni, dar și pe sumerieni, semiți etc. În acest fel se poate explica și transferul modelului piramidei și al ziguratului din Kogaionon.
În Munții Vrancei există chiar o zonă numită Valea Serapusului. “Serapus” este un cuvînt inexistent în limba română, dar obișnuit în limba egipteană. În concepția popoarelor antice, zeii trăiau sau intrau în legătură cu oamenii, pe vârful munților. Piramidele puteau reprezenta dorința faraonilor de a fi cât mai aproape de zeul suprem RA, zeul soarelui. Toate invaziile barbare au ocolit Ceahlăul."
În Munții Vrancei există chiar o zonă numită Valea Serapusului. “Serapus” este un cuvînt inexistent în limba română, dar obișnuit în limba egipteană. În concepția popoarelor antice, zeii trăiau sau intrau în legătură cu oamenii, pe vârful munților. Piramidele puteau reprezenta dorința faraonilor de a fi cât mai aproape de zeul suprem RA, zeul soarelui. Toate invaziile barbare au ocolit Ceahlăul."
(Valentin BĂLĂNESCU – http://mesagerulneamt.romisterele-ceahlaului-piramida-holografica-si-calea-sacra/)
"Muntele Ceahlăul este considerat locul sacru pe care dacii îl considerau un templu energetic, o adevărată poarta spre lumea spirituală în care se învârteau fără încetare. Mai multe legende, cu privire la acest loc sfănt, circula prin viul grai. Se spune că odată, de mult, pe vârful Toaca a trăit un popor de uriaşi. Nişte oameni foarte înalţi şi puternici, care au adus cu ei un fel de bouri, pe care îi păşteau pe pajiştile din zona până se lăsa omătul.
Într-o iarnă o boală stranie a lovit poporul misterios. Au mai supravieţuit doar doi dintre ei, o fată şi un băiat. Ei au luat mai mulţi bouri cu ei şi au urcat în plaiurile muntelui.Acolo sus, cei tineri s-au gândit să ridice două turnuri mari pentru că oamenii de la răsărit să-i poată vedea. Au cărat pietre şi bucăţi din stânci, băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar faţa unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau cum cele două piscuri măreţe se ridică pe zi ce trece şi se minunau de isprava celor doi. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini (Data de 6 august este consemnată în calendarul creştin–ortodox ca Schimbarea la faţă, denumirea ei din popor fiind însă cea de Probejenia sau Probajini), numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui.
Oamenii din vale când au văzut că nu se mai exista nicio mişcare pe munte au urcat pe munte. I-au căutat şi i-au găsit morţi sub bucățile de gheață. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi. De atunci, vârfului mai înalt i se spune Toaca.
Acest vârf este cu adevărat misterios pentru că în fiecare an, la începutul lunii august, puţin după mistica data de 6 august, sub lumina puternică a răsăritului, Vârful Toaca şi Piatra Ciobanului formează o piramidă imensă. Acest fenomen este denumit Umbra Piramidei.
Măsurătorile efectuate de specialiști au demonstrat că laturile bazei au exact dublul lungimii piramidei lui Keops, din Egipt, iar unghiul pantelor este cu doar 10 grade mai mare decât cel al aceleiași piramide. Efectul de Umbra Piramidei este doar o iluzie optică, care se formează datorită celor două vârfuri muntoase, combinate cu norii de ceaţă, inclusiv particule de apă şi cu razele solare.
Mai mult decât atât, tot în aceeaşi perioadă a anului, deasupra vârfului Toaca se produce un alt fenomen incredibil şi inexplicabil. Un stâlp uriaş de lumină, care parcă iese fix din vârful muntelui, se îndreaptă spre infinitatea cerului. Acest fenomen inedit durează doar câteva minute. Unii cercetători ai respectivelor fenomene sunt de părere că acestea se datorează faptului că prin Ceahlău, respectiv prin vârful Toaca, trece una din axele energetice ale globului pământesc."
Cu drag,
Holistic Therapist&Coach
Tel:
E-mail: cristiana.dragomir999@gmail.com
Youtube:CRISTIANA DRAGOMIR ELTRAYAN
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu