Busuiocul îşi are originea în Asia tropicală. Termenul de busuioc provine din limba greacă, ”basileus”, însemnând ”rege”. În legenda creştină se spune că busuiocul ar fi crescut pe locul unde Împărații Constantin și Elena au descoperit Sfânta Cruce.
În India, ţara lui de baştină, busuiocul a fost ridicat la rang de ”plantă sacră”, fiind cultivat numai în locuri special amenajate din jurul sanctuarelor. Secole la rand, busuiocul a ”călătorit” în toată lumea, purtat fie de negustori, fie de emigranţi. O legendă indiană spune că atunci când a venit pe pământ Tulasi, soţia zeului hindus Vishnu, aceasta s-a transformat în busuioc. Este motivul pentru care indienii evită să atingă busuiocul, ”tulasi”, şi atunci când, din motive foarte întemeiate, sunt obligaţi să o facă se roagă şi cer iertare că au atins o parte sacră din Tulasi. Conform tradiţiei, capul hinduşilor trebuie înbăiat în apă cu busuioc înainte de a fi îngropat, iar pe piept este aşezată o frunză de tulasi.
O legendă de origine greacă transmite mesajul conform căruia busuiocul este dintotdeauna planta care vindecă orice rană, aşa cum a vindecat rana unui monstru, care era jumătate şopârlă, jumătate dragon, în timpul unui atac.
În vremea romanilor însă, busuiocul s-a bucurat de un tratament mai puţin regesc: romanii credeau că busuiocul poate creşte doar dacă este semănat în tirade de injurii şi blesteme, iar pământul în care este semănat trebuia bătut cu cruzime. Până în secolul al XVII-lea se credea că din busuioc pot creşte scorpioni, şi dacă miroşi busuiocul îţi cresc scorpioni în creier.
Toate aceste poveşti sau legende despre planta sfântă de busuioc, au la originea lor apartenenţa divină şi proprietăţile miraculoase, care vin din timpuri îndepărtate.
Cu mai bine de 4000 de ani în urmă, busuiocul a ”plecat” din India şi s-a răspândit în întreaga Asie, apoi în Egipt.
Carol cel Mare a fost cel care a adus planta în Europa. La început era cultivată ca iarbă medicinală doar în grădinile de pe lângă mănăstiri. În culturile vechi precreştine din Orientul Apropiat, dar mai ales în Palestina, busuiocul era considerat de asemenea o plantă sfântă, folosită în scopuri religioase şi păstrată până în vremurile creştinării Europei.
Dicționarul Englez Oxford menționează unele speculații conform cărora busuiocul ar fi fost folosit la „câteva unguente sau medicamente regale”. Busuiocul este în continuare considerat „regele mirodeniilor” de mulți bucătari și autori de cărți gastronomice.
Planta de busuioc este o sursă importantă de calciu, magneziu, potasiu, fier şi mangan. De asemenea mai conţine vitaminele A, B6, C şi K.
Beneficiile consumului de busuioc:
- reduce riscul de boli cardiovasculare.
- calmează tulburările de stomac.
- ajută la eliminarea pietrelor de la rinichi.
- tratează problemele respiratorii.
- ameliorează durerile de cap.
- tratează migrenele.
- reduce nivelul colesterolului din sânge.
- stimulează producţia lactică a tinerelor mame.
- ajută la eliminarea materiei catarale şi a flegmei din tuburile bronşice.
- reduce riscul de cancer.
- previne îmbătrânirea pielii.
- ajută în combaterea dezinteriei.
- scade febra şi ameliorează simptomele răcelii.
- tratează ulceraţiile şi infecţiile gurii.
- ajută la procesul de transpiraţie sau la eliminarea mucusului.
- reduce stresul şi ameliorează depresia.
- ajută în combaterea stărilor de vomă.
- stimulează pofta de mâncare.
- ajută la menţinerea sănătăţii dentare.
- stimulează digestia.
- ajută la combaterea stărilor de balonare
Cu drag,
Tel:
E-mail: cristiana.dragomir999@gmail.com
Youtube:CRISTIANA DRAGOMIR
E-mail: cristiana.dragomir999@gmail.com
Youtube:CRISTIANA DRAGOMIR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu