In momentul in care doi oameni au decis ca relatia lor trebuie sa ia sfarsit, aceasta e o chestiune care ii priveste doar pe ei si poate fi facuta in armonie si intelegere, fara a-i afecta pe cei din jur.
Dintre toate formele de încheiere a unei relaţii, cea mai complicată
pare să fie divorţul, dar chiar şi aici pot exista moduri civilizate şi
armonioase de a finaliza demersurile.
Am simţit să abordez
subiectul copiilor implicaţi într-un divorţ deoarece, după ce am acordat
consiliere mamei pe perioada divorţului ei (aveam 14 ani) şi pe perioada
divorţului meu (14 ani mai târziu), precum şi după multe şedinţe de terapie cu
persoane aflate în situaţii similare, simt că sunt câteva lucruri de spus pe
subiectul ăsta.
Copiii sunt cea mai
sensibilă parte a ecuaţiei unui divorţ.Ei sunt atât de conectaţi cu părinţii
lor şi atât de deschişi către aceştia (mai ales noile generaţii, extra-senzitivii),
încât războiul interior al celor doi părinţi se reflectă asupra lor direct.De aceea
este nevoie de multa diplomatie si tact in gestionarea relatiei cu cei mici pe
perioada divortului.
Iata cateva puncte la
care e bine sa te gandesti daca esti intr+o astfel de situatie:
1.
Fie ca esti mama sau tatal copilului ,
aminteste-ti ca cealalta jumatate a cuplului care tocmai se inchenie face parte
din fiinta lui la fel de mult ca si tine. Ati contribuit impreuna la crearea
acestei vieti, prin urmare si celalalt are merite si locul lui in inima
copilului. Orice afirmatie negativa la adresa mamei/tatalui sau ii afecteaza
prifund perceptia si il poate marca pe mai tarziu. Pentru el, partenerul/a tau/ta
este la fel de valoros ca si tine si este bine sa ramana asa. Aminteste-ti asta
de cate ori te infurii si ai vrea sa-i povestesti celui mic despre ce a facut
mama/tatal lui.
2.
Evita sub toate formele sa
proiectezi problemele tale asupra copilului. Sa ii povestesti experientele
nefericite pe care le-ai avut cu mama/tatal lui nu il ajuta, nu il protejeaza,
ci il afecteaza, deteriorandu-i perceptia despre frumusetea vietii si a
cuplului. A-i povesti doar pentru a-l face constient de „pericolele” unei
relatii nu il ajuta, in schimb ii pot rapi posibilitatea de a avea o experienta
diferita de a ta, ceea ce e, in esenta, un act egoist. Lasa-l sa-si traiasca
propriile experiente, iar tu incearca sa gasesti si sa ii prezinti partea
frumoasa a relatiei tale cu tatal/mama sa. Asta il va ajuta nu doar pe copil,
ci si pe tine- sa intelegi si sa parcurgi mai usor finalul relatiei.
3.
Nu transformati casa intr-un
camp de batalie. Evitati, atat in exterior cat si in interior (in mintea si
sufletul vostru) sa va luptati unul cu altul. Macar de dragul copiilor. Ei simt
tot ce se intampla in casa si in interiorul vostru asa ca, de dragul lor, incercati pe cat
posibil sa va echilibrati emotiile in aceasta perioada. Apelati la ajutor de
specialitate daca nu reusiti pe cont propriu, parcurgeti un program de
dezvoltare personala, sau de auto-echilibrare, discutati cat mai amiabil si mai
deschis cu mama/tatal copilului pentru a va pune la punct neintelegerile si a
armoniza situatia si, chiar daca ati decis sa nu ramaneti impreuna, amintiti-va
lucrurile pentru care v-ati iubit si respectat si focusati-va asupra lor pe
perioada finalizarii relatiei. Poate ajuta in acest sens cartea Pasi spre o viata seducatoare, in care
veti gasi mai multe detalii pe teme de cuplu si chiar un capitol despre Cum
sa renasti dupa divort.
4.
Incercati sa creati momente
cat mai agreabile pentru cei mici. Desi pentru voi este o perioada grea, nu
uitati ca si ei resimt in egala masura dificultatea situatiei... Faceti
impreuna lucruri frumoase si distractive, oferiti-le,poate un „bonus” de
atentie si iubire in aceasta perioada(fara a va lasa coplesit/a de sentimente
de vinovatie fata de ei) , oferiti-va
bucurii alaturi de ei si momente placute: dans, parcuri de distractii,
cinematograf, poate un nou animal de casa. Toate acestea va vor hrani sufletul
in egala masura si vor face aceasta perioada mai usoara, si pentru tine si
pentru ei.
5.
Evitati - cu orice pret – sa
va revarsati mania sau frustrarea asupra lor. As spune chiar ca , dimpotriva,
sa fiti extra-ingaduitori. Pentru ei e o perioada foarte sensibila, cu multe
neintelegeri si turbulente, asa ca – desi este greu si pentru voi – incercati sa
o faceti cat mai agreabila si sa va transformati emotiile negative in stari
armonioase. Va poate ajuta exercitiul ghidat „Curatarea si recalibrarea
corpului emotional” de la sectiunea Meditatii ghidate a acestui blog sau alte
tehnici din acea sectiune.
6.
Explica ti-le situatia
intr-un mod cat mai amiabil si mai pozitiv, fara a va blama partenerul si fara
a va auto-invinovati. Este important ca ei sa stie ca, desi convietuirea ta cu
mama/tatal lor se incheie, totusi relatiile dintre voi raman armonioase si
aveti o atitudine pozitiva fata de celalalt parinte. Si nu incercati sa-i
mintiti: daca lucrurile nu stau asa, este bine sa va gasiti motive pentru care
s ava stimati in continuare fostul/a partener/a, inainte de a incepe discutia
cu cei mici. Unul dintre motive ar fi ca v-a ajutat sa le dati viata, ceea ce e
un mare dar pentru amandoi. Este necesar sa fiti sinceri pentru ca ei au
barometre foarte puternice in privinta neadevarului.
7.
Explicati-le ca nu e vina
lor. Copiii se simt adesea responsabili cand unul dintre parinti pleaca. Mai ales
la varste fragede, daca inca nu inteleg intreaga situatie, copiii pot
decodifica plecare unuia dintre parinti drept un raspuns la comportamentul lor.
Unii se simt neiubiti sau cred ca nu au fost suficient de buni doar pentru ca
parintii au ales sa divorteze. Se gandesc ca daca s-ar fi comportat mai bine
sau daca n-ar fi facut anumite lucruri, parintele ar fi ramas alaturi de ei...
Sistemul mental al celor mici este atat de fin si sendibil incat trebuie
abordata cu multa atentie comunicarea fata de ei in aceasta situatie. Consultati un
consilier in probleme familiale daca simtiti ca lucrurile scapa de sub control.
Desi e o perioada complicata, totul se va
aseza si se va linisti cu timpul, deci este important sa va pastrati echilibrul
si optimismul in aceasta perioada de trecere, sa fiti cat mai aproape de
sufletul copilului vostru. Permiteti si partenerului/ei sa ii fie aproape si nu
faceti din custodia copilului o vendeta personala, ci ramaneti constienti ca
pentru copil amandoi sunteti la fel de importanti.
Pentru consiliere pe aceasta tema ma puteti gasi la datele de mai jos.
Cu drag,
Tel: 0746 165 813
E-mail: cristiana.dragomir999@gmail.com
Youtube:CRISTIANA DRAGOMIR
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu