"Intr-una din zile am iesit la plimbare pe strada mea preferata. Bulevardul Stefan ma astepta, deschis, vast, plin de lume pestrita si decorat cu muzicieni anonimi care cantau din loc in loc, fie la pianina, fie la chitara sau vioara, formand cu totii o orchestra colorata care umplea srada de farmec. Cerul inspre apus presara aur peste turlele bisericilor, poleind cladirile intr-un roz sidefat si umplandu-mi sufletul de pace.
Ajunsa in fata Mitropoliei, ma opresc si gandesc sa intru sa imi salut dragele Doamne ale Iasiului – Sfanta Parascheva si Maica Domnului, cele ce dintotdeauna m-au ajutat si povatuit pe calea mea.
„Nu acum!” aud, cu fermitate, indemnul-povata. Ma opresc in mijlocul strazii si stau locului, ascultand, cu gandul ca poate mai e o continuare la mesaj. Era suficient, nu am primit nimic in plus ca informatie, asa ca merg mai departe, stiind ca voi intre in biserica la intoarcere.
Peste putin, revin pe aceeasi strada, dupa ce am facut plimbarea de seara si am vizitat Piata Unirii, cu porumbeii ei prietenosi si plini de dinamism. Ajunsa in fata Mitropoliei, mai-mai sa uit de vizita, cand aud, ferm : „Intra la biserica!”. Am pornit, ascultatoare, pe aleea din fata, am intrat si – surpriza! – doi preoti tocmai se pregateau sa inchida urna cu moastele Sfintei si ma chemau cu miscari prietenoase sa ma rog, de parca m-ar fi asteptat. Era a doua oara cand mi se intampla asta, cred ca momentul inchiderii urnei este unul special pentru Sfanta si are o energie specifica pe care ea vrea sa o cunosc. M-am aporopiat si mi-am aplecat capul peste urna, „pazita” de cei doi preoti care ma sustineau, asemenea unor pazitori ai portilor acestei minunate comori.
Apoi, m-am indreptat spre icoana Maicii Domnului si dupa ce m-am rugat am vazut ca se deschide si partea de biserica din fata altarului, care e mereu strajuita si ingradita, deoarece doar preotul si dascalii vin acolo in fata sa tina slujba.
Chiar in fata altarului, o icoana frumoasa a Maicii Domnului ma astepta. „Intra!”, sunt indemnata subtil. Am trecut de stalpii ingraditori, fara sa ma mai uit in jur, pentru a nu starni atentia sau dojana vreunui enorias prea zelos…Atentia mea era orientata catre Dumnezeu si Maica Domnului.
Am pus fruntea pe icoana, si o pace imensa m-a cuprins. Timpul s-a oprit in loc, si in mine, dar si in jur, era doar liniste. Ca si cum ai „ingheta” o secventa dintr-un film, iar actorii raman muti, in asteptare. Am ramas asa pentru o buna vreme, apoi atentia mea a revenit in exterior. Am vazut alte doua femei vorbind, nu departe de mine, preotii, rugandu-se si pregatindu-se de inchidere, oamenii de la curatenie si doi-trei enoriasi ratacind pe langa icoane. Lumea s-a animat din nou…
Am inteles atunci de ce mi s-a spus sa astept si sa intru in biserica mai tarziu decat imi propusesem: ascultarea si asteptarea mea mi-au dat acces la locuri si lucruri pe care mai devreme nu le-as fi putut accesa…"
Fragment din cartea Sa crezi in miracole, de Cristiana Eltrayan.
Comanda cartea in avans, folosind butonul Buy Now si bucura-te sa fii printre primii care o vor primi la lansarea ei! Lasa-ne datele de livrare la email eurynome999@gmail.com si iti trimitem unul dintre primele exemplare, in curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu