PELINUL
(Artemisia absinthium)
Planta extrem de populara printre romani, pelinul e prezent nu
doar in medicina sateasca, ca leac sigur pentru stomac si ficat, ci si
in poeziile populare, unde gustul lui extrem de amar este un etalon
pentru suferintele vietii. Cunoscut din vremuri stravechi, folosit
frecvent ca planta de leac la daci, la romani si la greci, primele
mentiuni scrise despre pelin se afla in niste papirusuri egiptene datand
din anul 1600 inainte de Hristos. Planta "sfanta", purtata de preoti la
brau ca sa ii apere de duhurile rele, ea a intrat si in ritualurile
grecesti si romane, pentru ca in Evul Mediu sa devina o planta de baza a
medicinii manastiresti. Preotul german Sebastian Kneipp dadea urmatorul
sfat: "Cine sufera de stomac sau ficat, in loc sa intinda mana dupa
tutun, sa ia de doua, trei ori pe zi cate o priza de pelin uscat, pe
care sa-l presare cu doua degete peste prima lingura de supa sau sa-l
puna in mancare, ca pe piper".
Purificarea organismului
Pelinul
alb sta la baza uneia dintre cele mai vechi si puternice retete de
purificare a organismului. Vindecatorii satelor tratau cu ea aproape
toate bolile asociate cu procesul inflamator: afectiunile tractului
gastro-intestinal, ale rinichilor si vezicii urinare, dermatitele si
problemele ginecologice, in special cele provocate de tricomonade.
Prezenta ciupercilor parazite de pe tractul gastro-intestinal se ghicea
si in functie de aspectul exterior al bolnavului: acnee, seboree,
asprimea pielii, pete maronii sau de alte culori, riduri sau chelie
prematura, papiloame, calcaie crapate, exfolierea unghiilor. Datorita
faptului ca infestarea cu ciuperci parazite scoate din functiune
sistemul de autoreglare si autoaparare al organismului, infectiile
respiratorii, amigdalita, polipii se tin scai de persoanele in cauza.
Amar si aromat, pelinul lupta cu succes cu tricomonadele, hlamidiile,
herpesul, candida, giardia si alti musafiri nedoriti cu care suntem
infestati.
O cura de curatare terapeutica cu pelin dureaza 7 zile si
se face de doua ori pe an, primavara si toamna, incepand din a 3-a zi
dupa luna plina. Aveti nevoie de pelin uscat (in jur de 100 g), care se
administreaza sub forma de pulbere. Inainte de folosire, pelinul se
rasneste, ca sa obtineti o pulbere fina. In timpul verii, se folosesc si
floricelele proaspete. Cand pelinul este uscat bine, se freaca intre
palme si se cerne prin sita. Partile lemnoase ce raman in sita se
folosesc pentru clisme si spalaturi.
Mod de administrare: In primele 3
zile se inghite cate 1/4 de lingurita de pulbere, cu 100-150 ml de apa,
la fiecare 2-2,5 ore, indiferent de timpul mesei, inclusiv pe timp de
noapte. Inainte de inghitire, pelinul se tine cateva secunde in gura, se
amesteca bine cu saliva. Urmatoarele patru zile se administreaza
aceeasi cantitate, de 6 ori pe zi.
Concomitent cu tratamentul intern,
in fiecare seara se fac clisme cu infuzie de pelin si spalaturi
vaginale. Se prepara infuzie dintr-o lingura rasa de pelin, intr-un
litru de apa clocotita, si se pune la infuzat in vasul acoperit cu
capac. Cand apa se raceste la aproximativ 40 de grade, se strecoara, se
pun separat 100 ml de infuzie, iar cu 900 ml se face o clisma. Inainte
de culcare, cu 50 ml infuzie (din cei 100 ml ramasi) se face o
microclisma in colon folosindu-se o pompita mica pentru copii, in asa
fel incat lichidul sa fie absorbit complet in colon, iar cu 50 ml
ramasi, femeile fac spalaturi vaginale, in vreme ce barbatii introduc
infuzia in uretra.
Specialistii recomanda ca femeile sa stea in
pozitia de lumanare (culcate pe podea, cu spatele si picioarele ridicate
in sus) atunci cand fac spalaturi vaginale, cel putin 5 minute, pentru
ca infuzia sa actioneze mai mult timp.
Femeile cu probleme
ginecologice mari pot pune un tampon vaginal, imbibat cu infuzie de
pelin, care se lasa pana dimineata. Procedura pentru barbati este mai
complicata: cu o mana se strang marginile uretrei in jurul varfului de
pompita, iar cu cealalta mana se apasa hotarat pompita. Este foarte bine
ca infuzia sa ajunga pana la vezica urinara. In caz de prostatita
evoluata, nedepistata, sau de uretrita, in ziua a 3-a sau a 4-a se
incepe eliminarea puroiului. Inainte de folosire, infuzia se incalzeste
pana la 37-38 de grade.
Spalaturile tractului urinar, la femei si la
barbati, in cazuri mai grave, se fac de doua ori pe zi, pana la
disparitia infectiei.
Amareala pelinului ajuta si la slabit
Cei cu imunitate slaba, raceli dese sau guturai picura cate 7-10 picaturi de ceai de pelin in fiecare nara.
Toate
procedurile se fac timp de 7 zile, fara pauza, si se tine un regim
alimentar strict. Din meniu se elimina categoric carnea, pestele,
lactatele, ouale, produsele de patiserie, iar alcoolul si fumatul sunt
interzise. Se consuma legume, fructe, nuci, cereale, uleiuri vegetale. E
greu? Nu cred, mai ales atunci cand miza este un organism purificat,
sanatos, intinerit. Cantitatea de paine se reduce la 200 g, cu conditia
sa nu fie proaspata, cel mai bine sa fie putin uscata. Fara o dieta
speciala nu se obtin rezultatele dorite. In timpul curei, sunt posibile
stari de slabiciune, acutizarea simptomelor la afectiunile existente sau
inca nedescoperite, dureri in articulatii sau in zona ficatului,
provocate de eliminarea toxinelor in cantitati mari. Daca se elimina
pietricele si provoaca dureri, se iau doua pastile de No-Spa si una de
Papaverina.
Intre cure, puteti inghiti floricele de pelin, in prima
zi cate una la fiecare 2 ore, apoi cate 3-4, in special in caz de
intoxicatie alimentara, dupa evenimente cu mese abundente si
nesanatoase, balonari, constipatie sau diaree.
Cei care nu pot suferi gustul amar al pelinului pot sa-l amestece cu putina dulceata sau miere de albine.
Terapia cu pelin le este contraindicata femeilor insarcinate. In caz de supradozare pot aparea reactii adverse: voma, vartej.
Alte tratamente cu pelin
*
Afectiuni ale rinichilor, ficatului, pancreasului, dischinezia cailor biliare.
O lingurita cu varf de flori si frunze de pelin amar se infuzeaza 30 de
minute in apa fierbinte, se strecoara si se stoarce bine. Se beau timp
de 21 de zile cate 50 ml, de 3 ori pe zi, inainte de masa.
*
Hepatita infectioasa
(icter virotic, boala Botkin). 1. Se amesteca cate 5 g de pelin si
rostopasca cu o lingura de usturoi pisat si se pun la fiert in 500 ml de
vin alb, pana la primul clocot. Se infuzeaza in termos sau in vasul in
care a fiert, invelit in prosop flausat, timp de 1,5 ore. Se dau
bolnavului 1-2 linguri de vin strecurat, dimineata, pe nemancate, timp
de 7 zile.
2. Se macereaza jumatate de pahar de pelin in 500 ml de
otet de mere, timp de 7 zile. O lingurita de otet se dizolva in 150 ml
de apa si se bea cu 30 de minute inainte de pranz, timp de 7 zile.
*
Tuberculoza si alte boli infectioase.
Se spala bine cateva radacini de pelin si se toaca marunt. O lingura de
radacini se fierbe in 500 ml de vin alb, pe foc mic, timp de 10 minute.
Se infuzeaza 2 ore si se strecoara. Se bea cate o lingura de ceai, de
trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa, indulcit cu o lingurita
de miere de albine.
Pelinul e planta toxica. Respectati dozele
*
Prevenirea balonarii.
Infuzie din flori si frunze (o lingurita cu varf la 400 ml apa), cate
50 ml, de trei ori pe zi, cu 30 de minute inainte de masa.
*
Tusea, raceala.
Se prepara tinctura alcoolica din 2 linguri de pelin pline varf, care
se macereaza in 500 ml de tuica, timp de 3 zile. Se dizolva 30 de
picaturi in 75 ml de apa. Se beau de 3 ori in timpul zilei si o data
inainte de culcare, in total 120 de picaturi in 24 de ore.
*
Epilepsie, convulsii.
15 g radacina de pelin negru se pun pe foc cu 250 ml de bere intr-un
vas emailat. Se aduce pana la punctul de fierbere si se lasa pe flacara
mica 5 minute. Se bea cate o lingura, de 3 ori pe zi, intre mese, sau
seara, in pat, daca apare durerea in muschi sau in gat.
*
Cancer de esofag.
Pe masa bolnavului trebuie pus un borcanel cu floricele si frunzulite
tinere, ce se culeg inainte de luna plina, amestecate cu putina miere de
albine, cel mai bine cu fagure. In timpul zilei, se tine in gura cat
mai des posibil cate 1/2 lingurita de amestec pana se absoarbe toata
mierea, dupa care se inghite pelinul ramas. Daca din diferite motive
mierea este contraindicata, pelinul se amesteca cu ulei nerafinat.
EXTERN
*
Insomnie.
Se pune la fiert o lingura de pelin in 250 ml apa si se lasa sa fiarba 5
minute. Un prosop de bumbac se inmoaie in decoctul strecurat, se
stoarce putin si se infasoara cu el capul, inainte de culcare.
*
Dureri de cap, migrena. Se toaca parti egale de pelin si leustean si se
aplica pe locurile dureroase, pe frunte sau pe tample. Se tine 30-40 de
minute. Metoda diminueaza durerea, dar nu elimina cauza, de aceea
trebuie facut si un tratament specific.
*
Rani, taieturi, traume ale pielii.
Pelinul proaspat se piseaza sau se toaca marunt, se imbiba un prosopel
cu sucul stors si se aplica pe rana, lovitura sau vanataie,
acoperindu-se cu celofan, ca sa nu se usuce. Pansamentul se schimba de
5-6 ori pe zi. Cand frunzele sunt suculente, se strivesc si se aplica
fara stoarcerea sucului.
*
Transpiratia abundenta. Pe timp de
vara, se fac bai pentru tot corpul, sau bai locale, pentru talpi sau
palme, cu scoarta de stejar si crengute de pelin. Dupa procedura, corpul
emana o aroma deosebit de placuta.
Clopotei aurii
*
Varice, tromboflebita.
Un pahar de frunze proaspete de pelin se mixeaza, pana se obtine o
pasta, ce se amesteca cu 500 ml de lapte prins sau chefir. Amestecul se
unge pe o fasie de bumbac, se aplica pe locurile afectate, si se acopera
cu celofan. Se panseaza si se sta culcat timp de 30-40 de minute, cu
picioarele ridicate pe o perna.
*
Dureri de picioare. Taranii
care poarta incaltaminte de cauciuc sufera, adesea, de dureri provocate
de inflamarea periostului. Pe o bucata de tesatura de in (de ex. un
prosop de bucatarie), intinsa pe fundul unei oale, se pun crengute
subtiri de pelin, intr-un strat de 5 cm, si se toarna deasupra apa
clocotita, cat planta sa fie acoperita. Se tine sub capac pana se
raceste la 50 de grade. Se stoarce carpa si se aplica pe locul bolnav,
in asa fel ca articulatia sa fie acoperita in totalitate cu pelin.
Deasupra prosopului se infasoara o tesatura de lana naturala sau se
incalta sosete din lana de tara. Se inveleste piciorul apoi cu o patura,
ca sa pastreze caldura mai mult de 30 de minute. Procedura se repeta
zilnic, pana la imbunatatirea starii bolnavului.
*
Hemoragie retiniana.
Se confectioneaza un tampon dintr-o lingurita de frunze tocate,
invelite in 2 straturi de tifon. Se scufunda in apa clocotita, se
raceste pana la o temperatura suportabila si se aplica pe ochiul cu
probleme, pentru 15 minute, de 3-4 ori pe zi.
Tinctura de pelin
Se utilizeaza contra parazitilor intestinali si pentru remedierea gastritei hipoacide.
Se
prepara o tinctura din: 100 g de pelin tocat marunt, macerat in 500 ml
de alcool dublu rafinat (sau de 70 de grade), tinut la intuneric timp de
3 saptamani. Dimineata, pe nemancate, se dizolva 10-15 picaturi (in
functie de greutatea corporala) in 50-75 ml de apa si se bea timp de
30-40 de zile. Intre timp, vor disparea senzatiile neplacute la nivelul
stomacului ce apar dupa masa, ca si senzatia de greata ce apare
dimineata, dupa trezire. Tinctura se foloseste si ca o componenta in
curele de slabire.
Sucul de pelin
In
medicina populara, gasim si retete cu suc de pelin. Frunzele si florile
spalate sub un jet de apa calda si zvantate bine se dau prin masina de
tocat carne. Sucul se stoarce manual, printr-un ciorap sintetic sau prin
panza topita. La un kilogram de celuloza ramasa, se adauga 150 ml de
apa distilata. Se amesteca bine, se lasa o ora si se mai stoarce o data,
dupa care se amesteca cu sucul stors. Ca sa se pastreze mai bine, sucul
se amesteca in proportie de 1:1 cu miere de albine si cu alcool dublu
rafinat (10% din cantitatea totala).
Intrebuintari: Sucul de
pelin se bea pentru prevenirea sau vindecarea crampelor, in caz de
epilepsie, astm bronsic, dureri de cap. De 3-4 ori pe zi se dizolva 1-2
lingurite (in functie de greutatea corporala) de suc in 75 ml de apa si
se bea timp de 2-3 saptamani.
Sucul amestecat cu alcool dublu rafinat se bea in cazuri de pietre la rinichi, insomnie, se foloseste pentru tamponarea ranilor.
Nu mariti doza recomandata!
*
Afectiuni cronice sau toxice ale ficatului
(hepatite, intoxicatii alcoolice sau chimice). Timp de o saptamana, se
bea cate o lingurita de suc, diluata in 50 ml de apa, de 3 ori pe zi,
inainte de masa, apoi se beau cate 2 lingurite, timp de 2 saptamani, si
cate o lingura, inca 3 saptamani. Dupa 6 saptamani, doza de suc se
inlocuieste treptat cu sucuri de patlagina, papadie, coada-calului.
*
Insomnie.
In 150 ml de apa calda se adauga o lingura de suc de pelin si 1-2
lingurite de miere de albine. Se bea cu 30 de minute inainte de culcare.
*
Afectiuni ginecologice, mastopatie, nevroza.
O lingura de suc de pelin se amesteca cu suc de menta si talpa-gastei,
cate o lingura de fiecare. Cantitatea obtinuta se imparte in trei si se
consuma in trei reprize, in timpul zilei, intre mese, timp de trei
saptamani.
*
Convulsii, crize epileptice, excitatie nervoasa, astm bronsic, dureri de cap. Se beau cate 1-2 linguri de suc diluat in 75 ml de apa, de 3-4 ori pe zi, dupa masa, timp de 2-3 saptamani.
Uleiul de pelin
Se
rasnesc sau se piseaza in piulita seminte de pelin si se amesteca
pulberea obtinuta cu ulei nerafinat, in proportie de 1:4. Se macereaza
la caldura, timp de 12-24 de ore. In cazuri de insomnie, dureri sau
spasme ale tractului gastro-intestinal, se picura 1-2 picaturi pe un
cubulet de zahar si se tine in gura, pana la dizolvare. Se foloseste si
extern, in dermatologie.
Vinul de pelin
Un pumn de
frunze de pelin se pun la macerat, vreme de o saptamana, intr-un litru
de vin dulce. Se strecoara si se tine in sticla cu dop. Se ia cate o
lingura, de trei ori pe zi, dupa mesele principale. Se recomanda in
durerile de stomac si alte dereglari ale tubului digestiv.
Contraindicatii
Nu
uitati ca pelinul este toxic! In nici un caz sa nu mariti dozele
recomandate! Folosirea excesiva, supradozarea de preparate cu pelin,
inclusiv de bauturi alcoolice ce il contin, sau folosirea pe termen lung
duce la intoxicarea organismului, cu dereglari in activitatea
sistemului nervos central, halucinatii, spasme musculare. Intre cure, se
face obligatoriu o pauza, in medie de doua luni. Pelinul le este
contraindicat femeilor insarcinate.
Pelinul in bucatarie
Pelinul
proaspat, dar si uscat, se asociaza excelent cu multe alimente.
Stramosii nostri, facand popas dupa un drum lung si obositor, scoteau
paine sau mamaliga, taiau felii de slanina, si pe fiecare felie puneau
un condiment aromat: 2-3 frunzulite tinere de pelin.
Florile
pelinului pot inlocui piperul negru in sosuri, gratare si alte preparate
culinare. Treptat, folosirea pelinului pe post de condiment va deveni o
obisnuinta utila si va va ajuta sa scapati de diverse probleme de
sanatate.
Pelinul in uz casnic
Pelinul proaspat,
cules de pe deal, este un luptator renumit cu "oaspetii nepoftiti" din
casele noastre: gandaci de bucatarie, plosnite, capuse, iar aroma lui
puternica curata aerul din casa. Planta are o energie pozitiva, calda,
deoarece acumuleaza in florile sale energia solara, de aceea trebuie
neaparat folosita in timpul curateniei, ca sa dezinfectam si sa asanam
atmosfera si "spiritul" casei. Cu infuzia obtinuta din 5 litri de apa si
50 de grame de pelin se spala sau se sterg geamurile, peretii,
dusumeaua si mobila. O sa scapati nu numai de praf, dar si de energiile
negative.
* Batranii afumau locuintele cu pelin amar in perioadele de epidemie.
Pelinul si bolile de stomac
* Hiperaciditatea, refluxul gastric, arsurile, gastritele *
Bolile
de stomac sunt foarte frecvente in societatea moderna de azi. Fiecare
al cincilea cetatean al lumii sufera de stomac, uneori ani la rand. Cele
mai frecvente afectiuni stomacale sunt: hiperaciditatea, refluxul
gastric, arsurile. Acestea nu sunt boli independente, ci simptome ale
unor tulburari nervoase sau stomacale. Daca nu se iau masuri contra
excesului de acid din stomac, se ajunge la gastrite si chiar la ulcer.
*
Simptome:
pacientul cu aciditate gastrica sporita are o senzatie de apasare si de
arsuri in zona stomacului, cel mai adesea, la o ora sau doua dupa ce a
mancat. Alte manifestari sunt: refluxuri gastrice acre, inghitituri
dificile, arsuri pe esofag, greata, diaree, limba incarcata, halena,
lipsa poftei de mancare, dureri de stomac, mai ales in partea stanga,
pofta de dulce si acru, constipatie cronica.
*
Cauze.
Putine alte suferinte sunt atat de intim legate de stilul de viata
personal ca bolile tractului digestiv. Alimentatia, regimul de munca si
de odihna si apasarile psihice au o influenta nemijlocita asupra
organelor digestive. Excesul de acid din stomac e adesea legat de starea
sufleteasca a bolnavului, mai ales la oamenii care nu au ventil prin
care sa elibereze stresul, ura, oboseala, grijile, emotiile. Un domeniu
care pune cu claritate in evidenta legatura stransa dintre sanatate si
starile sufletesti. In afara de cauzele nervoase, bolile de stomac pot
fi produse si de deprinderile alimentare: mancat lacom si grabit,
mestecat insuficient, muscatura gresita, feluri prea iuti sau prea
sarate, exces de alcool, cafea, tutun, mancaruri prea fierbinti sau prea
reci, exces de grasimi, mancare nevariata, dulciuri in exces, mese
neregulate si abuz de medicamente.
*
Masuri gresite -
simptomele descrise mai sus nu sunt luate, din pacate, in serios, si
boala se agraveaza. Adesea se recurge la administrarea de bicarbonat,
crezandu-se, astfel, ca raul e rezolvat. E adevarat ca dupa
administrarea unor remedii alcaline, acidul gastric se neutralizeaza,
dar cauzele nu se inlatura, pentru ca acidul gastric se formeaza din
nou, se apeleaza din nou la medicamente si se creeaza astfel un cerc
vicios.
*
Tratamente corecte - aciditatea gastrica necesita
tratarea stilului de viata al bolnavului de stomac, constrans sa renunte
la deprinderile gresite, la grijile in exces si la stres. E necesara o
dieta de crutare ce trebuie tinuta mult timp, dublata de mese regulate
si odihna. Alcoolul, cafeaua si tutunul sunt strict interzise. Ca masuri
de prim-ajutor se recomanda: administrarea de argila (o lingurita
diluata intr-un pahar de apa), o cura de boabe de ienupar, o lingurita
de tinctura de ghintura diluata in apa, sau mestecatul de migdale sau
mere crude. Bolnavii cu exces de acid gastric trebuie sa tina o dieta de
crutare, cu multe legume proaspete, fierte sau calite usor, branza de
vaci, feluri sarace in grasimi, supe de fulgi de ovaz, terci de cartofi.
Ca bautura dietetica se recomanda sucul de cartofi, neplacut la gust,
dar extrem de eficient. Mesele sa nu fie rare si abundente, ci dese si
usoare.
Aciditatea gastrica poate fi atenuata si cu cataplasme calde
cu flori de fan, cartofi fierti si zdrobiti, seminte de in sau ceai de
musetel. Dupa mese se impune o jumatate de ora de digestie linistita.
Din farmacia cu plante
Ceai pentru aciditate gastrica
Se
ia cate o lingurita din urmatoarele plante: pelin, radacina de
angelica, frunze de melisa si menta. Se amesteca bine. De trei ori pe
zi, se opareste o lingura de amestec cu o cana de apa clocotita. Se
infuzeaza 5 minute, se strecoara. Se bea neindulcit, inghititura de
inghititura, dupa mesele principale.
Sursa:
http://www.formula-as.ro/2011/969/medicina-naturii-44/pelinul-13734
Comanda cartea aici
Cu drag,
Cristiana Dragomir,
Terapeut dezvoltare spirituala si armonizare energetica
Tel:0746 165 813
E-mail: cristiana.dragomir999@gmail.com
